Cum a fost?

trecusem deja de brasov si simteam ca imi explodeaza inima. scot din geanta un calmant si il inghit cu cafea. le aveam de cand mergeam la psiholog, pe vremea cand lucram la Adversity. Dorm. Trenul ajunge in gara. Aceeasi gara. Ploua ca de fiecare data cand ajungeam acolo. De dragul amintirilor, prefer sa merg pe jos pana la cetate. Ma opresc pe o banca, undeva la liceu si imi aprind o tigara. Imi amintesc de discutia de acum 20 de ani cand sustineam ca tine doar de vointa sa te lasi. Eu nu m-am lasat, in schimb, imi concentrasem toata vointa pe cariera. Ma racaia gandul ca Mihnea stia ca sunt intr-o delegatie. ramasese sa aiba el grija de Ira. Fetita mea are 10 ani. Un copil precoce. Sotul meu e cel mai frumos barbat din lume. ne-am cunoscut pe vf Omu cand aveam vreo 21 de ani. Ne-am casatorit la o luna, iar 10 ani am fost intr-o continua luna de miere. Ai mei nu au stiut ca ma marit. Maica-mea a plans cand a aflat. Tata a refuzat sa vorbeasca cu mine vreo luna. 3 luni am fot pe acasa weekend de weekend, iar Mihnea i-a facut sa-l iubeasca. Era si el copilul lor. Mama il adora, iar tata petrecea ore in sir cu el la reparatul ATV-ului. Mihnea a fost cel care l-a invatat pe tata sa mearga pe ATV. Ne duceam des noi 4 pe Calinami sau la Sfanta Ana. Aveam 2 ATV-uri. Eu si Mihnea cate unul. Cand ajungeam la destinatie, tata si Mihnea plecau in expeditii. Nu stiu despre ce vorbeau. Nu am stiut niciodata. Dar era prieteni buni, tata si fiu. Da, mi-as da ochii pentru Mihnea. Inca suntem nebuni unul dupa celalalt, iar Ira ne-a desavarsit viata. El e regizor si datorita lui am atins treapta de genialitate, cel putin din punctul de vedere al criticilor pentru campania indreptata spre protectia animalelor. Asta a fost apogeul vietii mele. S-a intamplat acum doi ani. Pot spune ca am tot ce-mi doresc si chiar mai mult. Arunc tigara dandu-i un bobarnac. imi regret gestul si imi continuu drumul. Il zaresc pe banca. era acolo unde discutasem ca va fi acum 20 de ani. imi zice sa iau loc. nu ma saluta. nici macar nu se uita la mine. casca de motor era langa. era la fel de fumos. "ia, zi-mi, cum a fost viata fara mine?"

Hai, pa!

stateam la usa lui si ma pregateam sa apas pe buton. stiam textul pe de rost. eram pregatita. sun. "ce faci, bai? cum ai putut sa pleci asa? cum ai putut sa nu-mi zici nimic?" "andrei, te urasc! pentru ieri seara, nu mai vreau sa te vad niciodata". ii arunc tigara pe pres si cobor in fuga scarile.

cum am ajuns la etajul 13

imi uitasem ochelarii la andrei. mai mersesem pe la el o singura data. Andrei era inalt, brunet, cu tenul alb si ochii smarald. avea o casa bizara. doi papagali inchisi intr-o camera, intr-o colivie. in cealalta, doua motoare. un mz vechi, cu un cap de indian stilizat pe rezervor. era sedentarizat langa geamul acoperit cu un poster imens cu iron maiden. un gas gas langa. pe tavan, un crochiu cu un el si o ea imbratisandu-se. ea avea parul lung si ochii inchisi. el o privea bolnavicios. piese lustruite asezate matematic pe o masa de metal si niste desene aruncate pe sub pat. cand am fost la el , am stat pe covor. el statea singur pe pat, doar in pantaloni scurti, cu mainile incrucisate strans la piept. ceva din ciudatenia lui ma fascina. sau poate era tatuajul cu guns and roses din jurul buricului sau craniul de pe gamba. nu indrazneam nici sa-l privesc.
acum stateam in fata interfonului, nehotarata. sun la 43. "Miruna sunt! ne-am cun..." " stiu cine esti! urca!" am vrut sa fug, dar l-am crezut pe cuvant ca stie cine sunt. nu vroiam sa par copil. am urcat 13 etaje pe scari pentru ca am fobie de lifturi. eram mica cand, dintr-un gest de rebeliune, am fugit de langa ai mei si m-am urcat in lift. pentru ca nu aveam greutate mare, liftu ma purta cum vroia. eu stiam ca trebuia sa ajung la parter. imi amintesc ca m-am plimbat destul de mult intre etaje si oamenii din lift priveau prin mine. m-am asezat si am inceput sa plang de nervi. aia era ziua cand am zis pa oamenilor.
ajung in sfarsit la usa. tusesc putin si usa se deschide. "ce faci, bai, scari? hai, intra, intra!" am intrat si a inchis usa dupa mine. m-am facut ca nu mi-e frica de el. am intrat in camera cu motoarele si m-am asezat pe pat. s-a blocat. se uita la mine cu capul intr-o parte. s-a asezat si el pe acelasi pat la o distanta considerabila. "auzi, ai venit dupa ochelari, nu?" i-am facut semn aprobator. "si nu doar de asta", zice el murmurat. se apropie de mine cu un gest brusc si ma saruta pe frunte. "asta vrei tu? asta iti doresti?"
imi aduc aminte ca un amic de-al meu incercase sa-i incalece mz-ul, iar andrei a tipat la el. ma ridic de pe pat, imi intind piciorul peste mz si ma asez confortabil. asteptam sa ma dea afara. liniste. "sa stii ca iti sta bine. de obicei nu las pe nimeni sa se catere. tie iti sta bine. aham. bine." si vine la mine si ma saruta.
atunci am inceput sa-l iubesc.

da da

Sa ma fereasca D-zeu de femei, ca de barbati ma feresc singura.

In bezna unui club

Ciudat... credeam ca am murit cand a incetat sa-mi pese. De fapt, e numai lapte si miere. Si culmea, sunt tot in viata mea. Pfffffff. Punkerboy de langa mine isi scuipa fierea. Eu fumez pasiv. "Auzi, ia-ti si tu prietenul si du-l acasa. Nu cred ca e in apele lui. E mai degraba in propria-i voma". Ma ridic si plec. Saracul nenorocit era pe jos. Asa aveam chef sa trag o tigara si sa savurez nicotina afara, dar idiotul trebuia sa bea prea mult si sa lesine. Eu, aka Mama Dolores, l-am ridicat. Era prima seara din viata mea. Urma sa ma upgradez cu viata prin cluburile la moda. Totul la mine era desuet. Eram unplugged. Ideal ar fi fost sa merg intr-o bodega si sa ma imbrac cu ia mea alba, cu blugii ai' mai rosi de stanci, cu bocancii luati de pe Saint Germain, Paris, 2002 si sa dansez psychedelic un Kozmic Blues, ca si cum as fi facut dragoste cu nemurirea. Dar eram intr-un club de oameni care se comportau de parca fiecare ar fi avut o oglinda in fata. Traiau parca pentru serile in care le mai lauda cineva dredurile sau le mai zicea cineva ca au skateshoes marfa. Da, era o decadenta vascoasa si nesimtita. Decadenta mea se sfarsise cu moartea hippiotilor. Cand spectacolul asta devenise de nesuportat m-am apucat sa beau vodka. Si dupa sute de ml, incepusem sa inteleg ca si eu eram o superficiala. Si eu aveam parul naspa. Era intins cu placa, nu din initiativa proprie. Si eu aveam tricou cu angry angela. Lumile astea se conglutinau, lumea mea si lumea lor era cacatul asta de conglomerat a ideilor postmoderne si a sinuciderii premature. A nimicirii universalului si a transcendentalului. Si era just! Si decadenta tot decadenta e, in fond. Asa ca am updatat vodka la tequilla si m-am dat cu lumea.

Etajul 13

Mergeam pe strada si aerul caldut-acrisor mirosea a sange. Concentratia de fier era izbitoare. Mergeam cu capul in jos sa nu mi se vada siroaiele de tus negru. Ma simteam eu, libera, rupta de material, dar, de fapt, eram prinsa intr-un cacat de reverie. Era vorba despre el. Cel pentru care eram insignifianta. El pentru mine era totul. La naiba, cand nu se satura cu portia lui, i-o dadeam si pe a mea. Si obisnuia sa manance mult, pana ii pleosnea stomacul. Era un hedonist convins. Eu, o tipa spiritualo-rebela. In nu mai putin de 3 luni eram dependenta de ochii lui, de pieptul lui, de degetele lui lungi, de tot. Deja picura pe strada. M-am oprit in fata benzinariei, mi-am sters ochii cu maneca si am intrat sa-mi iau un pachet de tigari, al doilea pe ziua aia. L-am luat grabita, am uitat sa multumesc si am sarit gardul parculetului de copii. Sa fi fost 1. Nu ma astepta nimeni acasa. Nu aveam mancare si nici chef sa mananc. Ma gandeam la cum a decurs ziua. Cand ma mutasem in noua mea casa, era tata langa mine. Tata tremura. Parca nici nu mai stia sa monteze nenorocitul de dulap mobil. Nici nu se putea uita la mine. Eu simteam ca se apropia momentul cand trebuia sa-mi lipeasca o palma de obrazul drept. Era stangaci. Camera era intunecoasa, cu draperii rosii, lenjerie de pat uzata rau si un jack pe jumatate gol. Niste lumanarele stateau arse pe noptiera. Aia era noa mea casa. Si tata o vazuse. Vazuse fiecare detaliu, puteam sa jur. Deodata se ridica din genunchi, fuge in bucatarie, isi ia un scaun destul de subred si-si aprinde o tigara. Eu vin degraba dupa el si de indata ce ajung el se ridica. Am vazut o picatura pe jos. Sobru se rasteste: Hai, ca am plecat! Ma uit disperata la mama si mama nu zice nimic. Isi ia geanta si pleaca. Ii pup siroaiele lui tata si imi tin rasuflare. Dupa ce usa se tranteste,pic in genunchi si plang pe podea jumatate de ora. Stateam ghemuita pe linoleum si ma tineam de gura de frica sa nu-mi iasa sufletul pe acolo. Aia fusese ziua in care pierdusem tot. Si se intamplase cu doar cateva ore inainte. Nu mai puteam sa ma gandesc la el. Incepeam sa-l urasc pentru ca din vina lui tatal meu plangea. Dupa ce mi-am dat seama ca era gata tigara, am plecat usor spre casa. "Ce faci, frumoaso, plangi?" Am zambit. Era un grupulet vesel. Am intrat pe usa. Am luat foarfeca si am intrat in baie. M-am asezat pe marginea cazii si ma uitam la foarfeca. Ana batea la usa: Auzi, Miruna, esti bine acolo? Da-o-n cacat, hai ca-ti fac o cafea cu lapte, numai iesi. Ii zic apatic: da, da, asa e, fa-o! (pauza) Sunt bine, ce-ai innebunit? Ma uitam in oglinda acum. Daca ar fi fost oglinda mea, o spargeam cu pumnul. Oglinda mea ramasese pe peretele lui. Toate lucrurile mele ramasesera intre peretii lui. Erau murdare, erau ale lui, nu le mai vroiam. Nu vroiam nimic ce sa-mi aminteasca de el. Tineam foarfeca spre mine, studiez cu atentie, o stang si incep sa tai suvite groase. Atunci am hotarat ca va fi prima zi din viata mea, cea altfel