Etajul 13

Mergeam pe strada si aerul caldut-acrisor mirosea a sange. Concentratia de fier era izbitoare. Mergeam cu capul in jos sa nu mi se vada siroaiele de tus negru. Ma simteam eu, libera, rupta de material, dar, de fapt, eram prinsa intr-un cacat de reverie. Era vorba despre el. Cel pentru care eram insignifianta. El pentru mine era totul. La naiba, cand nu se satura cu portia lui, i-o dadeam si pe a mea. Si obisnuia sa manance mult, pana ii pleosnea stomacul. Era un hedonist convins. Eu, o tipa spiritualo-rebela. In nu mai putin de 3 luni eram dependenta de ochii lui, de pieptul lui, de degetele lui lungi, de tot. Deja picura pe strada. M-am oprit in fata benzinariei, mi-am sters ochii cu maneca si am intrat sa-mi iau un pachet de tigari, al doilea pe ziua aia. L-am luat grabita, am uitat sa multumesc si am sarit gardul parculetului de copii. Sa fi fost 1. Nu ma astepta nimeni acasa. Nu aveam mancare si nici chef sa mananc. Ma gandeam la cum a decurs ziua. Cand ma mutasem in noua mea casa, era tata langa mine. Tata tremura. Parca nici nu mai stia sa monteze nenorocitul de dulap mobil. Nici nu se putea uita la mine. Eu simteam ca se apropia momentul cand trebuia sa-mi lipeasca o palma de obrazul drept. Era stangaci. Camera era intunecoasa, cu draperii rosii, lenjerie de pat uzata rau si un jack pe jumatate gol. Niste lumanarele stateau arse pe noptiera. Aia era noa mea casa. Si tata o vazuse. Vazuse fiecare detaliu, puteam sa jur. Deodata se ridica din genunchi, fuge in bucatarie, isi ia un scaun destul de subred si-si aprinde o tigara. Eu vin degraba dupa el si de indata ce ajung el se ridica. Am vazut o picatura pe jos. Sobru se rasteste: Hai, ca am plecat! Ma uit disperata la mama si mama nu zice nimic. Isi ia geanta si pleaca. Ii pup siroaiele lui tata si imi tin rasuflare. Dupa ce usa se tranteste,pic in genunchi si plang pe podea jumatate de ora. Stateam ghemuita pe linoleum si ma tineam de gura de frica sa nu-mi iasa sufletul pe acolo. Aia fusese ziua in care pierdusem tot. Si se intamplase cu doar cateva ore inainte. Nu mai puteam sa ma gandesc la el. Incepeam sa-l urasc pentru ca din vina lui tatal meu plangea. Dupa ce mi-am dat seama ca era gata tigara, am plecat usor spre casa. "Ce faci, frumoaso, plangi?" Am zambit. Era un grupulet vesel. Am intrat pe usa. Am luat foarfeca si am intrat in baie. M-am asezat pe marginea cazii si ma uitam la foarfeca. Ana batea la usa: Auzi, Miruna, esti bine acolo? Da-o-n cacat, hai ca-ti fac o cafea cu lapte, numai iesi. Ii zic apatic: da, da, asa e, fa-o! (pauza) Sunt bine, ce-ai innebunit? Ma uitam in oglinda acum. Daca ar fi fost oglinda mea, o spargeam cu pumnul. Oglinda mea ramasese pe peretele lui. Toate lucrurile mele ramasesera intre peretii lui. Erau murdare, erau ale lui, nu le mai vroiam. Nu vroiam nimic ce sa-mi aminteasca de el. Tineam foarfeca spre mine, studiez cu atentie, o stang si incep sa tai suvite groase. Atunci am hotarat ca va fi prima zi din viata mea, cea altfel